Cheile Râmețului și Scărișoara – iulie 2011

Click aici pentru fotografii: 2011.07.15-17 – Cheile Râmețului, Scărișoara (35)

Se apropia încă un weekend, din nou am vrut să ieșim din oraș așa că am plănuit să mergem undeva aproape de Cluj, ca să nu ne petrecem mult timp pe drum. Protagoniștii acestei excursii am fost: Ioana după cum îi spun eu, sau Oana după cum îi spune restul lumii, Gabi, Ioana B. și umilul povestitor. Am vrut să văd locuri noi așa că am ales Cheile Râmețului din Munții Trascăului, despre care aflasem recent că sunt cel puțin la fel de frumoase ca și Cheile Turzii.

Road trip prin Munții Mehedinți – iulie 2011

Click aici pentru a vedea fotografiile: 2011.07.08-10 – Road Trip Munții Mehedinți (70)

Ca să nu încep pesimist și acest articol și pentru că am forțe proaspete nemaiscriind de atâta vreme, menționez că, per ansamblu, orice ieșire pe care am întreprins-o, mai mult mi-a priit decât să nu îmi placă. Indiferent de vreme, anturaj, lumea întlânită, probleme, lipsuri sau surplusuri, singurul factor comun negativ este că timpul e prea scurt. Mi-am dat seama (mai demult, nu acum) că indiferent cât timp aș avea la dispoziție pentru calatorii, tot nu este de ajuns. Poate de aceea tind sa fug dintr-o parte în alta, să văd cât mai multe într-un timp cât mai scurt. Poate de aceea de câțiva ani încoace concediile nici nu mi le mai petrec într-un singur loc. Și nu în ultimul rând, poate de aceea călătoresc mereu în compania altor persoane.

3 Weekend-uri in Padis

Click aici pentru a vedea fotografiile: 2011.06-07 – 3 Weekend-uri in Padis (93)

Padisul se tranforma incet intr-un loc frecventat de prea multi cocalari. Si la fel cum ghioceii sunt vestitorii primaverii, cocalarii sunt vestitorii transformarii unui colt din natura in tiganie. Drumul care face legatura dintre judetele Cluj si Oradea prin Padis este in modernizare, apar cabane tot mai mari, mereu mai kitch-oase, iar de sub tufe nici iarba nu mai poate acoperi mormanele de gunoaie lasate de imbecili care cred ca ploaia, raul sau cine stie cine le va duce gunoiul la un container. Apropos de asta, la Tarnita intr-un loc in care cand eram mai tinerel, mergeam la malul lacului cu prietenii fara sa vedem alti oameni timp de 4-5 zile, indivizii cu mai multi cromozomi decat restul oamenilor, strang gunoiul in pungi, si impodobesc copacii de la marginea drumului ca pe pomul de craciun. Asa ca, daca vreti sa fiti in ton cu moda, sa se vada ca va descurcati si ca sunteti capabili sa luati decizii de unii singuri, atarnati pungi cu gunoi in copaci sau de ce sa nu strangeti gunoiul in pungi si sa le aruncati cu totul in vreun rau, ca doar le duce la vale. Sunt foarte pornit, nu?

Balea Lac de 1 Mai

Click aici pentru fotografii: 2011.04.30-05.01 – Balea Lac (12)

1Mai – ziua in care pana si cei care nu muncesc iau o pauza, ziua in care si dumnezeu s-a mai odihnit o data, una dintre acele zile care daca nu ar exista lumea ar iesi din casa si mai rar decat o face. Ciudat, poti sa mergi la un gratar cand vrei, dar parca e mai interesant sa te inghesui la mall pentru 2 cefe de porc si o tavita de mici, sa stai in trafic la iesire din oras sau sa cauti un loc in care nu sunt alti oameni sau masini din care sa se auda cristalin sunetul imbietor al manelelor. De 1 Mai mergem la munte sau la mare, in functie de regiunea in care traim.

Coltii Trascaului, Expo Transilvania, Dangau Mare, Predeal si 3 gratare de Pasti – aprilie 2011

Click aici pentru fotografii:

2011.04.03 – Coltii Trascaului (34)

2011.04.07-09 – Expotransilvania si iesire Dangau (54)

2011.04.17-18 – Predeal (45)

Am ramas in urma cu postarile si nu datorita faptului ca nu am mai iesit din oras, ci mai degraba pentru ca am iesit destul de des, iar in rest m-am odihnit. Iata, in sfarsit cateva cuvinte despre iesirile din ultima luna, comasate intr-o singura lectura.

Ca de obicei, sa nu stam acasa, am decis sa facem o excursie de o zi in zona Coltii Trascaului. Ne-am adunat destul de multi in final si ca de obicei cand e multa lume cu multe idei, e greu sa ajungi la un compromis. Unii eram pregatiti de gratar, altii de mancat la restaurant si ca sa impacam si capra si varza am vizitat Cetatea de la Coltesti inainte sa ne plasa la vreo masa pe la vreo pensiune. Abia acum, inainte sa scriu, am vazut ca Cetatea a fost construita in jurul anului 1296 si a ajuns asa cum e astazi (adica devaztata) in 1703. Ruinele ofera o perspectiva grozava a imprejurimilor si daca nu ar fi si alte persoane cand o vizitezi, ar putea fi un bun loc de relaxare. Oricum e un loc de relaxare, pentru ca urcarea e foarte abrupta. Dupa ce ne-am facut cateva fotografii (unele care pot suferi critici majore din partea anumitor categorii sociale) si am incercat sa vedem cat de gratiosi suntem cand aruncam pietre cu mana stanga, am coborat si ne-am cautat un loc unde sa facem un foc si sa prajim niste carne pe gratar.

Cavnic, Baia Mare, Suior – martie 2011

Click aici pentru fotografii: 2011.03.26-27 – Cavnic, Baia Mare, Suior (34)

La sfarsitul lui martie zapada se topea peste tot prin tara. Noroc cu webcam-urile ca poti sa fii la curent cu starea partiilor, nu din vorbe, dar prin imagini. Am vazut pe webcam ca la Cavnic mai este zapada si avand in vedere distractia de la Baia Mare din februarie, am decis sa mergem din nou in Maramures, mai ales ca era si evenimentul North vs South, un nou concurs de jibbing, organizat tot de cei de la Five-O. Din diverse motive am mers doar trei: Vlad, Gabi si cu mine. Aceeasi cazare, acelasi drum nasol pana acolo, aerul era ceva mai cald, Baia Mare asa cum il stiam si Cavnic inca practicabil pe placa. Nu prea m-am uitat la sariturile din concurs, am preferat sa fac cateva ture pentur ca am ajuns pe la ora 2 pe partie, in schimb la sfarsit am incercat si eu sa sar peste un bustean si pe o cutie, si mi-au iesit ambele sarituri. Eram impacat cu ideea ca am inceput cu dreptul anul 2011, din punct de vedere al snowboard-ului.

Balea Lac – martie 2011

Click aici pentru fotografii: 2011.03.18-20 – Balea Lac (55)

Ma documentasem putin inainte sa intreprindem excursia la Balea. Ma documentasem despre starea vremii, despre starea partiei, despre distanta si cazari, gasisem si evenimentul potrivit, facusem si calcule cu banii pe care urma sa ii cheltui, am pus totul in balanta cu statul acasa si ghiciti in ce parte a tras balanta.

Am plecat vineri (5 persoane) ca sa nu ne trezim sambata cu noaptea in cap si sa ne stresam ca ajungem prea tarziu. Dupa vreo 4 ore de drum noaptea, am ajuns la Cartisoara, cel mai apropiat sat de Balea Cascada, si ne-am cazat la Casa Duse, unde doamna de acolo ne-a asteptat pana la 12 noaptea. Ar fi meritat sa o evidentiez cu numele, dar cum nu i-l stiu, o vom numi in continuare Doamna de la Pensiune. Doamna de la Pensiune ne-a condus spre un apartament mult mai spatios decat am crezut initial, unde am platit 25 de lei de persoana. Tot Doamna de la Pensiune ne-a facut cafea dimineata, pe bani, dar era acolo, pe metereze, inca de la prima ora.